haiku
În inima mea
-floare deschisã-
dragostea sovãie:
Teamã?
De iubire
Ti-as rupe mîinile
ca sã nu mai poti
sã mã faci sã cînt si sã urlu.
Ti-as smulge buzele
si ti le-as arunca în foc
ca sã învete odatã ce înseamnã
arsura.
Ti-as smulge ochii
ca sã nu mai fete dorinti
si intrebãri.
Te-as spinteca
cu o mie de cutite
ascutite,
dar mai ales
ti-as rupe picioarele
ca sã ramîi
mereu
lîngã mine.
Blesteme
Iesi, ceas rãu
tu rãu
ceas rãu cu spariet
ceas rãu cu duh necurat
ceas rãu cu cu strigoi
si stima pãdurii!
Iesi din fundul pamîntului!
Te blestem sã-ti fie viata povarã
mai rea ca o piatrã de moarã!
Sã-ti moarã norocul!
Sã arzi ca focul
de dor greu!
Sã te uite Dumnezeu!
Striga-te-ar relele pe nume
si sapte fecioare nebune
sã te lepede din lume!
Arzã-ti-ar gura frumoasã
si mincinoasã
o serpoaicã veninoasã
suptã din tîte de drac!
Sã-ti moarã sufletul în veac!
Sã n-ai leac!
Sã ai parte de rele
si sã nu mai scapi de ele!
Prinde-te-ar sapte iele
frumoase , vîntoase!
Zace-ti-ar viermii în oase!
Sapte broaste rîioase
rãtãci-ti-ar mintile!
Arunca-te-ar în lumea
cea farã de fund
si neagrã ca tãciunele
de sub pamînt!
Tu, tu, tu, tu!
Sã bei venin de ti-o fi sete!
Sã te blesteme sapte fete!
Sã te alunge vîntul!
Sã te-nghitã pãmîntul!
Te blestem sã-ti fie
viata grea si durerea vie!
Te belstem ca pãcatele
sã ti le cari cu spatele!
Uita-ti-s-ar numele!
Sã te iubeascã mumele!
Usca-ti-s-ar sîngele!
Sã-ti refuze popa ortul,
dar sã traiesti ca mortul!
O lupoaicã surã
sã te sfîsie cu o gurã
plinã de colti de nebunã!
Sã te umple de urã!
Sã crapi de venin!
Sã te oblojesti cu pelin!
Necazurile
sã-ti ia urma!
Sã te tîrãsti ca rîma!
Sã nu mai poti sã te crucesti!
Ptiu! Ptiu! Ptiu!
Na!
Te-am blestemat sã iubesti!
Reglare de conturi
Ai sã vii sa-mi spui
cã nu. Inteleg...
Eu am sã rãmîn ca un pui
de bogdaproste, bleg,
crãpat în trei.
Tu nu mã vrei
si asta doare.
Doare adînc
ca un furunc
copt în inimã.
Doare ca o crimã...
Ai sã mã mîngîi, probabil, pe cap,
ai sã-mi spui cã am sã scap,
cã nu-i altã cale...
Eu mã voi face moale
ca o cîrpã de sters,
mã voi opri din mers
cu mîna la piept.
Si-am sã gîndesc cã Dumnezeu
mi-a dat drumul meu,
nu drept,
ci stîng.
Si am sã plîng...
Fãrã titlu
Am sã te uit pe tine
ca si pe ceilalti
pîna cînd
nu veti mai fi
decît un zîmbet
pe buzele
unei femei bãtrîne.
Anda Aldea
Fãrã titlu
Cuvîntul din vis
Fereste abis
Roteste lumina în tine
Dezbracã tu haine de de carne si oase
Si vezi înlauntru.
Lucind, peste cer
Curg infinituri.
Tu frunzã de viatã
Te nasti ca o rimã
Ce-si are în ea
Cadenta luminã
Este un cuvînt...
(Sau poate nu...)
Ce nu-ncape în vãi si ape,
Trezeste din moarte, vindeca boli
Oroare de sînge si strigãt prin flori,
Mai mult decît focul
E viu ca lumina.
Cuvînt ce nu-ncapi
În timp si-n pãtrate
Cuvînt fãr' de zestre, e zestrea de zeu.
Nimic nu este destul pentru a da
Chip a ceea ce este în toate chipurile,
Joc liber al Lilei întru a fi.
Fã-te tigare dragostea mea
În Ursa Mare învelit cu aer.
Dacã n-as sti cã universul s-a descoperit
Asa cum îl vedem...
Cu trupul pe care-l avem,
Cu sînge, lacrimi si oase...
E un punct din care poti privi
Farã a osîndi.
Înlauntru si-n afarã
Universul se acoperã
Si se descoperã.
E o miscare de cuprindere, de îmbrãtisare...
Ce transparentã au luminile
Spãlate în retinã...
Inima lumii respirînd înlãuntru si în afarã.
Ce limitã scoartã,
Acoperis de piele au zilele mele.
Ai luat chipul celest
Sub cupola de sticlã
Ridicatã pe verticalã.
Ochi te-am clãdit pe boltã
Si aerul îsi rarefiaza crestele.
Pîna aripii este cu totul altceva,
Lacrimã pietrificatã
Din fuga în celest.
Adun firele de iarbã
Rãsãrite din durerea de a fi
Unul si acelasi.
Gabriel Alexandrescu