marin sorescu

        hãum peigi     poezii d'ale mele     poezii de la prieteni     anatol e. baconsky     nichita stãnescu     marin sorescu
        mircea dinescu     george bacovia     mircea cãrtãrescu      alexandru andries     tudor arghezi     mihai codreanu
        un fel de prozã     teorii cu privire la om si activitãtile sale    gabriel garcia marquez    loc de dat cu ciomagu' 
SHAKESPEARE
Shakespeare a creat lumea în sapte zile.
În prima zi a fãcut cerul, muntii si prãpãstiile
sufletesti.
În ziua a doua a fãcut rîurile, mãrile, oceanele
Si celelalte sentimente -
Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu,
Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Otello si altora,
Sã le stãpîneascã, ei si urmasii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns oamenii
Si i-a învãtat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznãdejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Pînã s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niste indivizi care întîrziaserã.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compãtimire,
Si le-a spus cã nu le rãmîne decît sã se facã
Critici literari
Si sã-i conteste opera.
Ziua a patra si a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Sã facã tumbe,
Si i-a lãsat pe regi, pe împarati
Si pe alti nefericiti sã se distreze.
În ziua a sasea a rezolvat unele probleme
administrative:
A pus la cale o furtunã,
Si l-a învãtat pe regele Lear
Cum trebuie sã poarte coroana de paie.
Mai rãmãseserã cîteva deseuri de la facerea lumii
Si l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a saptea s-a uitat dacã mai are ceva de fãcut.
Directorii de teatru si umplusera pamîntul cu afise,
Si Shakespare s-a gîndit cã dupã atîta trudã
Ar merita sã vadã si el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindcã era peste mãsurã de istovit,
S-a dus sã moarã putin.
 

BOALA
Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiintei mele,
Mã dor toate organele,
Ziua mã doare soarele,
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pînã atunci nici nu-l observasem
Si mã trezesc în fiecare dimineatã
Cu o senzatie de iarnã.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urît si am iubit, am învãtat sã citesc
Si chiar am citit niste cãrti,
Am vorbit cu oamenii si m-am gîndit,
Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am îmbolnãvit de moarte
Într-o zi
Cînd m-am nãscut.
 

SIMETRIE
Mergeam asa,
Cînd deodatã în fata mea,
S-au desfacut douã drumuri :
Unul la dreapta,
Si altul la stînga,
Dupã toate regulile simetriei.
Am stat,
Am facut ochii mici,
Mi-am tuguiat buzele,
Am tusit,
Si-am luat-o pe cel din dreapta
( Exact cel care nu trebuia,
Dupa cum s-a dovedit dupa aceea).
Am mers pe el cum am mers,
De prisos sã mai dau amãnunte.
Si dupã aceea în fata mea s-au cãscat douã
Prãpãstii :
Una la dreapta
Alta la stînga,
Fãrã mãcar sã clipesc, fãrã mãcar sã-mi fac vînt,
Grãmadã cu mine în cea din stînga,
Care, vai, nu era cea captusitã cu puf !
Tîrîs m-am urnit mai departe.
M-am tîrît ce m-am tîrît,
Si deodatã în fata mea
S-au deschis larg douã drumuri.
"V-arat eu vouã" - mi-am zis -
Si-am apucat-o tot pe cel din stînga,
În vrãjmãsie.
Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era
Adevãratul, adevãratul, marele drum, cicã.
Si la prima rascruce
M-am dãruit cu toatã fiinta
Celui din dreapta. Tot asa,
Celãlalt trebuia acum, celãlalt...
Acum merindea îmi e pe sfîrsite,
Toiagul din mîna mi-a-mbãtrînit,
Nu mai dau din el muguri,
Sã stau la umbra lor
Cînd m-apucã disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scîrtîie si mîrîie împotriva-mi,
C-am tinut-o tot într-o gresealã...
Si iatã în fata mea iar se cascã
Douã ceruri :
Unul în dreapta,
Altul în stînga.
 

PRICINA
Mie mi s-a omorît timpul,
Onoratã instantã.
Cînd mã întorceam eu voluntar
Din rãzboi,
Am bãgat de seamã
Cã timpului meu îi fuseserã amputate
Inima, gura si fruntea.
Dar nici asa nu mi l-au lãsat în pace,
L-au pus sã facã zile-chin, zile-lacrimi, zile-masinã,
zile-bou,
O multime de lucruri
Care nu-l interesau.
Apoi au început sã experimenteze pe el
Fel de fel de otrãvuri -
Tristete, necazuri -
Parcã asa le zicea.
Lovitura de gratie i-a fost datã în cap
Cu o bucatã de destin
De esentã tare.
Iertati-mi expresia,
Dar asta n-a fost viatã !
De atunci, iatã, am pierdut si jumãtate din moarte
Asteptîndu-mi rîndul la coadã,
Ca sã v-aduc la cunostintã pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.
 

AM ZÃRIT LUMINÃ...
Am zãrit luminã pe pãmînt,
Si m-am nãscut si eu
Sã vãd ce mai faceti.
Sãnãtosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi rãspundeti.
Nu am timp de rãspunsuri,
Abia dacã am timp sã pun întrebãri.
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Si atîta luminã încît
Creste iarba.
Iar fata aceea, iatã,
Se uitã la mine cu sufletul...
Nu,dragã, nu te deranja sã mã iubesti.
O cafea neagrã voi servi, totusi.
Din mîna ta.
Îmi place cã tu stii s-o faci
Amarã.