SHAKESPEARE
Shakespeare a creat lumea în sapte zile.
În prima zi a fãcut cerul, muntii si prãpãstiile
sufletesti.
În ziua a doua a fãcut rîurile, mãrile, oceanele
Si celelalte sentimente -
Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu,
Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Otello si altora,
Sã le stãpîneascã, ei si urmasii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns oamenii
Si i-a învãtat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznãdejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Pînã s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niste indivizi care întîrziaserã.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compãtimire,
Si le-a spus cã nu le rãmîne decît sã se facã
Critici literari
Si sã-i conteste opera.
Ziua a patra si a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Sã facã tumbe,
Si i-a lãsat pe regi, pe împarati
Si pe alti nefericiti sã se distreze.
În ziua a sasea a rezolvat unele probleme
administrative:
A pus la cale o furtunã,
Si l-a învãtat pe regele Lear
Cum trebuie sã poarte coroana de paie.
Mai rãmãseserã cîteva deseuri de la facerea lumii
Si l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a saptea s-a uitat dacã mai are ceva de fãcut.
Directorii de teatru si umplusera pamîntul cu afise,
Si Shakespare s-a gîndit cã dupã atîta trudã
Ar merita sã vadã si el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindcã era peste mãsurã de istovit,
S-a dus sã moarã putin.
BOALA
Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiintei mele,
Mã dor toate organele,
Ziua mã doare soarele,
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pînã atunci nici nu-l observasem
Si mã trezesc în fiecare dimineatã
Cu o senzatie de iarnã.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urît si am iubit, am învãtat sã citesc
Si chiar am citit niste cãrti,
Am vorbit cu oamenii si m-am gîndit,
Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am îmbolnãvit de moarte
Într-o zi
Cînd m-am nãscut.
SIMETRIE
Mergeam asa,
Cînd deodatã în fata mea,
S-au desfacut douã drumuri :
Unul la dreapta,
Si altul la stînga,
Dupã toate regulile simetriei.
Am stat,
Am facut ochii mici,
Mi-am tuguiat buzele,
Am tusit,
Si-am luat-o pe cel din dreapta
( Exact cel care nu trebuia,
Dupa cum s-a dovedit dupa aceea).
Am mers pe el cum am mers,
De prisos sã mai dau amãnunte.
Si dupã aceea în fata mea s-au cãscat douã
Prãpãstii :
Una la dreapta
Alta la stînga,
Fãrã mãcar sã clipesc, fãrã mãcar sã-mi fac vînt,
Grãmadã cu mine în cea din stînga,
Care, vai, nu era cea captusitã cu puf !
Tîrîs m-am urnit mai departe.
M-am tîrît ce m-am tîrît,
Si deodatã în fata mea
S-au deschis larg douã drumuri.
"V-arat eu vouã" - mi-am zis -
Si-am apucat-o tot pe cel din stînga,
În vrãjmãsie.
Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era
Adevãratul, adevãratul, marele drum, cicã.
Si la prima rascruce
M-am dãruit cu toatã fiinta
Celui din dreapta. Tot asa,
Celãlalt trebuia acum, celãlalt...
Acum merindea îmi e pe sfîrsite,
Toiagul din mîna mi-a-mbãtrînit,
Nu mai dau din el muguri,
Sã stau la umbra lor
Cînd m-apucã disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scîrtîie si mîrîie împotriva-mi,
C-am tinut-o tot într-o gresealã...
Si iatã în fata mea iar se cascã
Douã ceruri :
Unul în dreapta,
Altul în stînga.
PRICINA
Mie mi s-a omorît timpul,
Onoratã instantã.
Cînd mã întorceam eu voluntar
Din rãzboi,
Am bãgat de seamã
Cã timpului meu îi fuseserã amputate
Inima, gura si fruntea.
Dar nici asa nu mi l-au lãsat în pace,
L-au pus sã facã zile-chin, zile-lacrimi, zile-masinã,
zile-bou,
O multime de lucruri
Care nu-l interesau.
Apoi au început sã experimenteze pe el
Fel de fel de otrãvuri -
Tristete, necazuri -
Parcã asa le zicea.
Lovitura de gratie i-a fost datã în cap
Cu o bucatã de destin
De esentã tare.
Iertati-mi expresia,
Dar asta n-a fost viatã !
De atunci, iatã, am pierdut si jumãtate din moarte
Asteptîndu-mi rîndul la coadã,
Ca sã v-aduc la cunostintã pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.
AM ZÃRIT LUMINÃ...
Am zãrit luminã pe pãmînt,
Si m-am nãscut si eu
Sã vãd ce mai faceti.
Sãnãtosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi rãspundeti.
Nu am timp de rãspunsuri,
Abia dacã am timp sã pun întrebãri.
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Si atîta luminã încît
Creste iarba.
Iar fata aceea, iatã,
Se uitã la mine cu sufletul...
Nu,dragã, nu te deranja sã mã iubesti.
O cafea neagrã voi servi, totusi.
Din mîna ta.
Îmi place cã tu stii s-o faci
Amarã.