FLUXUL MEMORIEII
Din cîte se-ntîmplarã nu pot sã uit nimic,
Chiar dacã ochiul palid al lunii mã îmbie ;
Ca arborii din iarna cetoasã mã ridic
Si-mi scutur amintirea - zapada mea tîrzie.
II
Cu zbor de pãsãri, anii se reîntorc din zare.
Îi recunosc - si totusi ce multi sînt anii mei,
Sau poate cã sînt anii pierduti de fiecare,
Care-mi apar în preajmã, obositori si grei ...
Eu nu gonesc pe nimeni, ci-mi clatin umbra doar
Si-ascult, ascult o voce din timp care-mi tot spune
Cã anii mei cu fructul lor amar,
Au ars pe cîmpuri goale si s-au facut cãrbune.
Au fost incendii, sînge - si dacã azi mai sînt,
E cã sub cerul tãrii ursit am fost sã stãrui
Si sã colind pe drumuri si sã trezesc cîntînd,
Mareea amintirii spre tãrmul fiecãrui.
III
Timpul trecut nu-i nimeni sã-l poata învia,
Chiar dacã-mi vine poate sã strig în gura mare :
- Ani rãtaciti, eu nu v-am trãit !
Prin viata mea
Parcã ati trecut odatã ca ploile cu soare.
Iesiti din ceata mãrii pustii - iesiti din ceatã
Ca niste porturi albe din Sudul însorit !
Iesiti din ceatã, nu v-am trãit, iesiti din ceatã,
Ani rãtãciti !
Dar anii s-au stins, s-au risipit,
S-au dus cu glasul frunzei, cu apele, cu iarba...
Aceste pãsari sure sînt numai amintiri -
În pieptul toamnei, codrul roscat îsi lasã barba
Si semne-mi fac din zare mestecenii subtiri.
IV
Dar strigãtul ramîne înãbusit în piept.
Nu chem pe nimeni - toate asa au fost sã fie -
Nu mi-a fost scris sã caut, sã cer si sã astept
Si-oricît de mare-i, timpul nu mi-e icoanã mie.
V
Ard gîndurile-n febra acestor amintiri,
Si-n piept acum zvîcneste-o vîrstã nouã.
Stau ca un paratrãsnet pe marile clãdiri,
Spre fulgerele noptii cu bratele-amîndouã.
Stau si rostesc din cînd în cînd tîrziu :
- Orase mari si cîmpuri tãcute, noapte bunã !
S-a desfrunzit copacul mare-al noptii,
Frunze de aur - stelele
Dorm leganîndu-se lin
Pe fata lucie
A marilor lacuri vulcanice.
VI
Din cîte se-ntîmplarã nu pot sã uit nimic -
Dar drumul duce poate departe înainte.
Pãsãri de miazãzi, cu voi despic
Si eu vãzduhul.
Iatã, nu-mi mai aduc aminte.
Dormiti în suflet, glasuri de demult,
Imagini dureroase, dormiti ca-n templul mãrii
Epavele de fosfor.
Nu vreau sã vã ascult,
Sus pe covertã-mi place s-ascult corãbierii.
Dormiti în suflet, amintiri,
Cum dorm în scoici marine furtuni si naufragii -
Tu, vînt de primãvarã ce-n pieptul meu respiri,
Adu-mi din codri frunza ce stãpîneste fagii,
Adu-mi albastrul clopot al apelor ce cresc
Si soaptele din ierburi si tremurul luminii,
Si-apoi cîndva-ntr-o noapte nestiutã
Dã-mi somnul alb pe care-l poartã crinii.
ARS LONGA
Geniu administrat riguros... ierarhii castele umbre
chineze...
cuvintele laminate se alungesc si devin fluierãturi...
altele sînt
expuse în lãzi de gunoaie printre care se-aratã bãtrîni
goi si hidosi
ori fixate în cuie mari pe panouri laolaltã cu cîrpele...
cuvinte semãnînd
cu pantofii uzati ai colajelor, poeti semãnînd cu pantofii
uzati ai colajelor
editori, profesori, mentori, redactori, admiratori...
o, angoasã a pantofilor
uzati care se aud soptind prin muzee cã poetul cel mai
de seamã
al Berlinului e mãturatoarea nebunã din Bundesalle
care vorbeste cu frunzele moarte
Si nu scrie niciodatã
nimic.
PSALM NEGRU
Doamne, as vrea sã plîng dar nu mai
am nici un rîu pe-ale cãrui maluri
sã-mi pot aminti de Sion. Si Babilonul
e-n mine si multimea de robi
îmi întinde cãtusele predestinate si rîde, rîde...
istoria, vechile mituri, capul de lup, Doamne,
simt umbra ta mare deasupra pamîntului meu,
simt scheletul pe care-mi port trupul,
oasele risipite pe cîmpuri de înaintasi aprocrifi,
simt cã timpul meu îl mãsoarã clepsidre
însîngerate si false...ochii mei reci si pustii...
Doamne, istoria... Doamne, ia de la mine
destinul acesta - si dacã nu-mi poti hãrãzi altã soartã,
dã-mi o moarte înaltã, cotropitoare, sãlbatecã,
mai mare decît viata dusmanilor mei.
POLIGRAFIE BOLNAVA
Întii apãrurã semne bizare - cuvintele moarte.
Zãcînd pe trotuare, cuvinte pãrînd ametite,
Si altele, multe,derivînd sub caniculã,
agonizînd paralitice.
Apoi începurã volumele - cioclii trudeau impasibili,
vuietul rotativelor sumbre, lazaretelor, groapa cu var...
vaccinati bibliotecile...turnati în cernealã otravã...
cranii în carantinã...
Foetusi suavi pretutindenea, foetusi blonzi,
paji limfatici, canalii puhave si palide,
piei pline de cadavrele cuvintelor,
supurînd cãrti, expectorînd manuscrise.